Ionela MORAR (33 de ani, de 10 ani în Spania), director

Ai plecat destul de tânără din România. Cu ce te ocupai în ţară?

Este adevărat că am plecat destul de tânără însă am apucat să lucrez vreo patru ani. Pregătirea mea este de învăţătoare, dar am lucrat trei ani ca educatoare şi doar un an în meseria pentru care m-am pregătit.

În Spania am venit pentru a-mi urma soţul care venise cu şase luni înainte. Credeam că voi sta un an însă cum eram însărcinată am născut primul copil şi am rămas aici.

În Spania bănuiesc că nu mai lucrezi ca învăţătoare?

Nu, nu, nici poveste. Fac pe învăţătoarea doar când mă ocup de cei doi copii ai mei, pe care îi mai ajut la lecţii. Aici am început şi eu ca toată lumea, am lucrat la curăţenie prin case, am îngrijit două fetiţe, asta vreo cinci ani până când soţul meu a început să lucreze pe cont propiu în construcţii.

Aşa că următorul pas a fost în construcţii?

Da. Pot spune că am început ca mama - fiind şi ea învăţătoare - şi termin ca tata, care este constructor. La început îl ajutam pe soţul meu făcând tot felul de muncii, chiar şi şofer pe furgonetă cărând materiale. Asta nu a durat mult fiindcă am deschis o firmă de construcţii, datorită volumului mare de muncă, eu urmând să mă ocup de partea administrativă şi chiar mai mult fiind de fapt directorul firmei. Nu este o muncă uşoară însă eu sunt o fire optimistă şi pas cu pas ştiu că o să ajungem destul de departe.

Care ar fi proiectele de viitor?

Viitorul pentru mine înseamnă copiii mei cărora vreau să le ofer o viaţă liniştită. Pentru asta mă gândesc şi muncesc pentru a ne dezvolta ca firmă, fiindcă am început bine, iar acum avem relaţii şi cu firme spaniole. Am şi un gând ascuns: poate odată şi odată ne întoarcem acasă în România.